Desigur, sporturile astea pot fi catalogate extreme de cei ca mine, care petrec prea mult timp la birou: Rapel şi Tiroliană. Noi am fost la Betfia, lângă 1 mai, jud. Bihor.
A fost o zi foarte activă ÅŸi solicitantă din punct de vedere fizic însă, surpriză, mă simt mai odihnită decât atunci când lucrez o zi întreagă la birou 🙂
Deşi echipamentul e sigur, corzile putând susţine greutăţi de probabil 100 de ori mai mari decât mine, tot n-am rezistat tentaţiei şi, înainte de a ajunge pe marginea stâncii la tiroliană, am întrebat omuleţul-instructor dacă e sigur că frânghia nu se va rupe cu mine. Asta în condiţiile în care io cântăresc 50 de kile cu tot cu ambalaj. Deh, intrasem puţin în spaimă, dar mi-a trecut atât de repede încât am fugit rapid, nerăbdătoare de alte senzaţii tari spre rapel. Oricum, băieţii de la iiihaa.ro ne-au explicat de nu ştiu câte ori că nu vom păţi nimic, că suntem în siguranţă, că nu se va rupe coarda cu nici una dintre noi etc.
Eeee, la rapel a fost punctul culminant. Văzându-mă cocoÅ£ată pe stâncă, jos ditamai cariera de piatră, teniÅŸii mei alunecând prea tare, mi-a stat oleacă inima-n piept dar mi-am revenit rapid. Mai nasol a fost când frânghia nu voia nici cum să coboare, oricât mă lăsam în ham. Again, prea puÅ£ine kilograme la pachet. Data viitoare voi purta pantaloni largi cu pietre în buzunare. 😀
Da, aia-s io. Da, sunt albă precum brânza pe picioare şi da, am urlat ca nebuna când m-am dat pe tiroliană. Mai ales când am rămas agăţată la mijlocul coardei şi mai puţin când am aterizat (la propriu!) cu fundul pe pământ. Cu ocazia asta mi-am dat seama că am nevoie de mai multă mişcare, sunt atât de stângace şi de fricoasă încât până şi o maimuţă s-ar descurca mai bine la sporturile astea.
Of, de-ar fi mai multe zile precum cea de azi…
Trebuia sa-ti dai drumul cu ochii inchisi! 🙂
😀
Sa fi fost in locu’ tau, iatcu sh-ar fi pus in pantaloni, pe linga pietre, niste chestii maro inspre buzunaru’ din spate si galbene in fata. Pentru orice eventualitate.
Atât eÅŸti de fricos? Chestia e că îngheÅ£aseră chestiile maro ÅŸi galbene …
Lu’ iatcu-i teama de ceea ce i-ar putea provoca frica.
Nota explicativa:
M-am dat cu parapanta & deltaplanu’, am zburat cu Blueair, primul job o fost “cirtitza” sapatoare de tuneluri hidrotehnice.
N.B.
Daca-ti inghetasera chestiile alea de care amintesti, ferice de tine, esti perfect sanatoasa din punct de vedere sfincterial.
Uf, ÅŸi eu m-aÅŸ da cu deltaplanul dar n-am greutatea necesară. Că ÅŸi la zburat ai nevoie de niÅŸte dimensiuni de „fotomodealăâ€, am auzit. Iară io, care sunt foarte light, nu am voie să sar cu parapanta sau cu deltaplanul din cauză că aÅŸ face concurenţă aparatelor de zbor ÅŸi aÅŸ pluti ca o pană printre nori…
zbpara puiule, zboara!!
sa stii ca exista si parapante duble – poti zbura si cu Iancu de la Tmisoara (pentru compensarea greutatii).
Urmeaza sper rafting. Noi asta am cerut.
Data viitoare cerem tiroliana si rapel, caz in care speram sa ne duca la rafting
Oricum ai fost regina rapelului si printesa tirolienelor
MulÅ£umesc, mulÅ£umesc. Tu ai fost cel mai curajos, dacă picai de pe stâncă sigur nu mai făcea vreunul rapel 😀
Buna! aici omuletul-instructor. Mi-a descretit fruntea sa citesc acest articol dupa mai bine de 3 ani!
O zi insorita!
😀