Cărţile copilăriei

vrajitorul din ozDacă e 1 iunie ÅŸi dacă tot m-am lăudat că am fost cuminte (motiv pentru care am primit o bomboană Chupa Chups), să păstrăm spiritul copilăriei ÅŸi să povestim puÅ£in de cărÅ£ile pe care le-am citit când eram de-o ÅŸchioapă (nu-s prea mare nici acum, dar tot n-am juma’ de metru). Dacă Ioana a întrebat, e frumos să-i ÅŸi răspundem, nu-i aÅŸa? (o mai Å£ii minte pe Mărioara “Nu-i aÅŸa” Murărescu?)

Prima carte pe care am citit-o pe nerăsuflate a fost Vrăjitorul din Oz. La începutul anilor ’90 aveam niÅŸte vecini care aveau o bibliotecă impresionantă, cu multe cărÅ£i colorate, multe poveÅŸti ÅŸi, în general, literatură. Spun asta pentru că ai mei aveau multe cărÅ£i tehnice, cu plante ÅŸi medicină, industrii ÅŸi scheme etc. Åži oricât de fascinant ar fi să citeÅŸti o carte unde se explică înÅŸurubarea unor Å£evi sau pregătirea muÅŸeÅ£elului pentru tratament, tot mai mult m-au fermecat poveÅŸtile pentru copii. Că deh…

Ţin minte că Vrăjitorul din Oz era o carte mare, cartonată, pe o pagină era un desen, iar pe cealaltă era textul. Am fost fermecată! De altfel, cred că această primă experienţă pozitivă m-a făcut să continui să citesc. Ţin minte că în clasele primare reuşeam să lecturez aproape toate operele de pe lista de lectură obligatorie. Spun aproape pentru că locuiam departe de oraş şi nu-mi era accesibilă biblioteca municipală, aşa că împrumutam cărţi de la prieteni şi colegi de clasă.

Însă când am citit Puiul, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, iar apoi Moartea Căprioarei de Nicolae Labiş, am fost atât de supărată, că mi-era frică să nu mai dau peste vreo poveste tristă. Aşa că citeam sfârşitul poveştii, să aflu dacă moare cineva sau ceva.

Însă mi-a trecut de îndată ce am primit Isprăvile lui Păcală, de Petre Dulfu! Cred că încă mai am pe acasă, la Lugoj, cartea. Când voi avea copii, asta va fi prima carte pe care le-o voi recomanda.

Sigur, tot în copilărie am citit Amintiri din Copilărie, de Ion Creangă şi o mulţime de legende şi basme. Ah, şi să nu uit de Legendele Olimpului de Alexandru Mitru.

În ceea ce priveşte literatura religioasă, ţin minte că bunica mi-a adus Biblia pentru copii, când auzise că iau nu ştiu câte injecţii pentru a scăpa de o răceală. Am citit-o de vreo 2 ori, dar nu m-a convins să cred în instituţia bisericii, ci mai degrabă în om.

Ţie ce cărţi ţi-au plăcut în copilărie?

foto

3 thoughts on “CărÅ£ile copilăriei

  • Jules Verne. ÃŽn gimnaziu am citit cam tot, eram pur ÅŸi simplu înnebunit după sf-urile sale.

    TotuÅŸi, am trecut ÅŸi eu prin faza: povestile lui pacala, amintiri din copilarie, scufita rosie, basme romanesti etc. Dar am trecut repede peste 😀

  • Ce imi amintesc sunt “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai” si ceva povestiri de Mircea Santimbreanu (si acum am dat cautare pe Net si mi-am amintit! se numea “Mama mamuÈ›ilor mahmur”). Pe vremea aceea se gaseau 90% carti scrise de romani. Au urmat apoi toate volumele de Povesti nemuritoare ce le-am gasit la biblioteca pe care le-am citit si recitit. Vremuri minunate si carti si mai si, mi-au pus imaginatia la treaba.

  • Tot vorbeam cu niste prieteni despre o poveste pe care am citit-o despre un baiat care mergea spre targ cred, avea o rata pe care o chema Lila, si s-a intalnit cu niste nemti care tocmai minasera un pod, acestia i-au dat ciocolata si cand a traversat baiatul podul, acesta a explodat. Va mai amintiti povestea asta? Stiti cum se numea? Noi ne-ma tot chinuit dar nu ne-am amintit

Leave a Reply to Moga Florin Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.