gradina cu narcise

De pe străzile orădene

Pedalam liniștită pe bulevard, gândindu-mă la ciocolata pe care aveam s-o devorez când aveam s-ajung sus în deal. Opresc la semafor, cobor de pe bicicletă și aștept culoarea verde. Între timp lângă mine oprește ceva mașină neagră, cu geamuri fumurii. Coboară geamul și dă drumul mai tare la muzică. „A taa-aaa-aaa. A ta-aaa-aaa-aaa” urla o voce feminină. Bleah!

Fixam semaforul cu privirea. 10 secunde. Hai, hai, odată că n-am chef s-aud prostiile mainstream. Am ieșit cu bița ca să mă recreez și ca să scap de energia acumulată, nu s-acumulez frustrări.

Se face verde, urc rapid pe biță și pedalez în ritm cu mașina neagră. La un moment dat, înainte de a schimba viteza și de a mă întrece, pasagerul din dreapta scoate capul pe geam și urlă: „Bă, ce cur mișto ai!”

Merci, BĂ, ăla cu număr de București, cu 3 cifre și H sau Z… ceva. Merci! Să-ți trăiască familia (am auzit că așa se spune prin București).

Acum pot să mor fericită. Un bucureștean mi-a lăudat partea dorsală. Eh, măcar pe aia s-o laude, dacă altceva n-am …

În altă ordine de idei, azi am găsit grădina galbenă. Plină cu narcise. N-are rost să vă spun pe unde e, că nu pedalați voi până acolo (e cu urcușuri, coborâșuri, mașini parcate aiurea, musculițe care intră-n ochi, în gură și-n decolteu)

Uite-o poză mică și modificată cu Lumia 800. Data viitoare o să mă rog de tanti să mă lase să pozez de după gard.

gradina cu narcise

2 thoughts on “De pe străzile orădene

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.