M-a păcălit. Din nou.

M-am ascuns în baie de îndată ce m-am ridicat din pat. Să nu-i dau timp să observe că m-am trezit. Încă 5 minute de liniște apoi se va dezlănțui iadul în apartament. În 5 minute nu-mi voi mai auzi gândurile, nu-mi voi mai simți pulsul alert și voi uita ce aveam de gând să scriu pe blog astăzi. Mereu uit ce am de făcut atunci când e scandal în casa noastră.

AÈ™a că m-am spălat pe față, încercând să-mi revigorez ochii mici È™i alungiÈ›i. Cred totuÈ™i că într-o altă viață am fost un pui de chinez. O chinezoaică fiÈ›oasă ce mănânca bambus È™i orez, dar care refuza categoric să înfulece preparate din carne de câine. Sau de … pfuu, nici nu mă pot gândi la asta.

M-am rezemat de cadă, numărând în minte secundele până când va izbucni scandalul. 10, 9, opt, È™apte … trei, doi… unu. Am închis ochii aÈ™teptând. Nimic. LiniÈ™te. Ba nu, se auzeau păsările care È™i-au făcut cuiburi deasupra ferestelor noastre. Era bizar de liniÈ™te în apartament.

Am tras aer în piept și m-am pregătit să înfrunt inevitabilul, diavolul păros. Cu mișcări tremurânde am deschis ușa. Am scos capul pe ușă, așteptându-mă s-o văd, așteptându-mă să-mi sară-n brațe. Coridorul era liber. Din camera alăturată se auzeau sunete înfundate de taste. Laurențiu-și testează calculatorul nou. Păsările ciripesc. Ceva lipsește.

Am intrat în dormitor. Patul era răvășit, așa cum îl lăsasem în urmă cu 5 minute, când am sărit ca fulgerată de sub plapumă și m-am refugiat în baie.

„Hmm, astăzi am scăpat”, m-am gândit. „Uf, cât sunt de ciufulită și de palidă. Grr, musai să mă tund”, mi-am spus încet și m-am băgat din nou sub plapumă. Ador diminețile când pot lenevi în pat încă 5 minute, adulmecând aroma cafelei de pe noptieră.

Am pus capul pe pernă. Ah, liniÈ™te. Soare. Miros de cafea. Și atunci s-a dezlănÈ›uit iadul. A început să miaune. Și să miaune. Și să miauneeee ….

Nu s-a oprit din miorlăit până când n-am luat-o brațe și-am mângâiat-o sub bărbie. „Răsfățată mai ești, nemernică șantajistă ce ești”, m-am răstit la ea. Nici că i-a păsat de vorbele mele. A început să-mi toarcă-n brațe și să-mi facă masaj.

Bine, te iert. M-a fraierit. Din nou.

Oare pisicile colorate ale Hadellei sunt la fel de șmechere precum mâța mea în alb și negru?

pisica nemernica

7 thoughts on “M-a păcălit. Din nou.

  • In general,in orice relatie,fie interumana,fie cu animale,plante,fenomene natural sau obiecte,nu acestea ne pacalesc,ci pacaleala ne-o “tragem” singuri.Din comoditate si o prea buna parere despre noi insine,acuzam cealalta parte,chiar daca ‘acuzarea” musteste de iubire!

  • In general,in orice relatie,fie interumana,fie cu animale,plante,fenomene naturale sau obiecte,nu acestea ne pacalesc,ci pacaleala ne-o “tragem” singuri.Din comoditate si o prea buna parere despre noi insine,acuzam cealalta parte,chiar daca ‘acuzarea” musteste de iubire!

  • Mda, cunosc sentimentul … al meu patruped cum vede ca ma intind deja e prezent la intinderea de dimineata si scarpinat :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.