Dacă È™i voi ascultaÈ›i radio Guerrilla sigur aÈ›i auzit de cel puÈ›in 10 ori/zi spotul ce promovează filmul lui Marian CriÈ™an, Rocker (iniÈ›ial intitulat Iguanele). „Să vină păpicaaa, tăticuuuâ€, e o replică ce mă bântuie de câteva zile. Mă aÈ™tept să aud replica asta pe fiecare melodie ce începe cu un mic solo de chitară, nu È™tiu de ce.
Victor Lovin (rocăr lovin’ rock?!), Rocăre sau Roachăre, e în stare de aproape orice pentru pasiunea sa: muzica rock È™i formaÈ›ia Iguanele. Ajunge chiar să fure pentru a-i asigura fiului său, Dinte, doza zilnică de heroină. Pentru că Dinte e tipul de copil care a crescut cu un singur părinte care, pentru a suplini lipsa mamei, i-a făcut toate poftele. Semidoct, convins că deÈ›ine adevărul suprem. La fel ca mulÈ›i alÈ›i tineri care cresc È™i se dezvoltă într-un oraÈ™ cu posibilități limitate. Măcar e patriot, refuză să cânte-n engleză È™i ironizează Canada, visul suprem al multor români care cred în ideea unei vieÈ›i fără griji peste hotare.
Victor își ascunde frustrările, încearcă să-È™i schimbe viaÈ›a alături de o altă mamă singură – „eu încercam să fac o familie, tu È™tii ce e aia?â€, în timp ce pe alt plan continuă să trudească pentru singura sau pasiune – formaÈ›ia rock È™i copilul său. Dar totul se destramă. Pentru că un singur om nu poate schimba o lume întreagă. Iar Victor e prea răbdător È™i aÈ™teaptă ca lucrurile să se aÈ™eze de la sine, în loc să se impună. Să-È™i asume decizii grele È™i să accepte nefericirea fiului său. Nu, citatele alea motivaÈ›ionale scrise pe fotografii ce ilustează un apus de soare pe malul mării nu-s decât un imbold pentru cine are răbdare să le citească.
Singurele momente când Victor e cu adevărat fericit e când … simte muzica. Când cântă È™i-È™i transpune toată energia în ritm, în versuri È™i-n instrumente. Și, în ciuda faptului că lumea lui pare să se destrame cărămidă după cărămidă, reuÈ™eÈ™te să ajungă pe scenă. Fără să fi plănuit asta. Ajunge în faÈ›a publicului, făcând ceea ce-È™i doreÈ™te – să cânte rock -, fiind încurajat într-un mod sarcastic de propriul fiu.
Se regăsesc și câteva replici subtile la adresa clasei politice.
E tare interesant să vezi un film împreună cu actorii care joacă în film. Mai ales că pe toÈ›i actorii orădeni care au figurat în film îi È™tiu din … piesele de teatru. Și mai interesant e să regăseÈ™ti pe uriaÈ™ul ecran al cinematografului fragmente din oraÈ™ul pe care-l vezi zi de zi, să-È›i auzi adresa în film È™i să realizezi că str. Sovata pe care a menÈ›ionat-o nu e în lângă Primărie, aÈ™a cum se arată în cadrul următor.
Merită văzut filmul? Da. Pe alocuri sunt mici pauze (scene fără dialoguri, în care personajul e pe drumuri) care pot tăia din entuziasmul unui amator de pelicule americane, unde totul e rapid, cu multe explozii și efecte speciale. Însă producția chiar merită văzută.
N-am văzut niciodată o sală de cinema, în Oradea, atât de plină la un film românesc!
pana acuma nu am fost niciodata la cinema la un film romanesc, o sa ma duc la rocker doar fiindca- i filmat in Oradea :))
Apăi, de văzut o dată e cam musai. Că a doua oară n-o să vrei să mai vezi filmul. Deși actorii principali sunt chiar buni, atât de convingători încât îți vine să-i iei la palme pentru a ieși din starea în care se află.