Rockăr – „existăm, dar noi nu suntem aici”

Dacă și voi ascultați radio Guerrilla sigur ați auzit de cel puțin 10 ori/zi spotul ce promovează filmul lui Marian Crișan, Rocker (inițial intitulat Iguanele). „Să vină păpicaaa, tăticuuu”, e o replică ce mă bântuie de câteva zile. Mă aștept să aud replica asta pe fiecare melodie ce începe cu un mic solo de chitară, nu știu de ce.

Victor Lovin (rocăr lovin’ rock?!), Rocăre sau Roachăre, e în stare de aproape orice pentru pasiunea sa: muzica rock și formația Iguanele. Ajunge chiar să fure pentru a-i asigura fiului său, Dinte, doza zilnică de heroină. Pentru că Dinte e tipul de copil care a crescut cu un singur părinte care, pentru a suplini lipsa mamei, i-a făcut toate poftele. Semidoct, convins că deține adevărul suprem. La fel ca mulți alți tineri care cresc și se dezvoltă într-un oraș cu posibilități limitate. Măcar e patriot, refuză să cânte-n engleză și ironizează Canada, visul suprem al multor români care cred în ideea unei vieți fără griji peste hotare.

Victor își ascunde frustrările, încearcă să-și schimbe viața alături de o altă mamă singură – „eu încercam să fac o familie, tu știi ce e aia?”, în timp ce pe alt plan continuă să trudească pentru singura sau pasiune – formația rock și copilul său. Dar totul se destramă. Pentru că un singur om nu poate schimba o lume întreagă. Iar Victor e prea răbdător și așteaptă ca lucrurile să se așeze de la sine, în loc să se impună. Să-și asume decizii grele și să accepte nefericirea fiului său. Nu, citatele alea motivaționale scrise pe fotografii ce ilustează un apus de soare pe malul mării nu-s decât un imbold pentru cine are răbdare să le citească.

Singurele momente când Victor e cu adevărat fericit e când … simte muzica. Când cântă și-și transpune toată energia în ritm, în versuri și-n instrumente. Și, în ciuda faptului că lumea lui pare să se destrame cărămidă după cărămidă, reușește să ajungă pe scenă. Fără să fi plănuit asta. Ajunge în fața publicului, făcând ceea ce-și dorește – să cânte rock -, fiind încurajat într-un mod sarcastic de propriul fiu.

Se regăsesc și câteva replici subtile la adresa clasei politice.

E tare interesant să vezi un film împreună cu actorii care joacă în film. Mai ales că pe toți actorii orădeni care au figurat în film îi știu din … piesele de teatru. Și mai interesant e să regăsești pe uriașul ecran al cinematografului fragmente din orașul pe care-l vezi zi de zi, să-ți auzi adresa în film și să realizezi că str. Sovata pe care a menționat-o nu e în lângă Primărie, așa cum se arată în cadrul următor.

Merită văzut filmul? Da. Pe alocuri sunt mici pauze (scene fără dialoguri, în care personajul e pe drumuri) care pot tăia din entuziasmul unui amator de pelicule americane, unde totul e rapid, cu multe explozii și efecte speciale. Însă producția chiar merită văzută.

N-am văzut niciodată o sală de cinema, în Oradea, atât de plină la un film românesc!

2 thoughts on “Rockăr – „existăm, dar noi nu suntem aici”

    1. lilisor Post author

      Apăi, de văzut o dată e cam musai. Că a doua oară n-o să vrei să mai vezi filmul. Deși actorii principali sunt chiar buni, atât de convingători încât îți vine să-i iei la palme pentru a ieși din starea în care se află.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.