Ieri, la FITO2013* am văzut Leonida Gem Session, o piesă pusă-n scenă de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Interesant conceptul piesei adaptate după schițele lui I.L. Caragiale. După ce-am citit descrierea spectacolului (convingător text, de altfel!) aveam niște așteptări care nu s-au concretizat. Poate din cauză că piesa e și-n română și-n maghiară și ca spectator trebuia să fiu atentă când la ceea ce auzeam, când la ceea ce era subtitrat, pierzând șirul desfășurării piesei.
Inițial am vrut să plec acasă, mi-ajunsese o piesă într-o limbă pe care n-o înțeleg, pentru ce să merg la un spectacol într-o altă limbă pe care n-o înțeleg?! Dar deja aveam stabilită întâlnirea la teatru (uite-o idee pentru bărbații singuri: scoateți fetele la teatru, nu la circ ori pi șientru la tarabe!). Spectacolul Russian Night, de Tania Popa, a fost ca o pilulă puternică anti-orice-e-rău. Tania a transmis atât de multă căldură, atât de mult optimism. Putea cânta și-n chineză ori flamandă, că n-avea importanță limba, ci felul în care s-a apropiat de public.
Știți obiceiul rușilor de a se săruta de 3 ori pe obraz? Io nu-s adepta pupăturilor ca formă de salut, dar aseară am înțeles de ce există obiceiul ăsta. Credeam că rușii sunt reci și indiferenți, oameni duri care zâmbesc rar. Însă Tania a schimbat percepția asta, a arătat partea caldă și umană din rusul rece. N-am mai auzit cântece rusești din copilărie, în verile petrecute într-un sat de munte unde auzeam limba română numai când mă striga bunica la masă.
N-am reușit să exprim în cuvinte nici 10% din fericirea regăsită aseară-n spectacol. Mergeți la piesele Taniei Popa, lăsați-vă vrăjiți de zâmbetele sale, de vocea ei, de căldura pe care o transmite.
*FITO2013: Festivalul Internațional de Teatru Oradea 2013