ÃŽntr-un final, după căutări È™i miorlăituri, tot mi-am refăcut ochelarii. Și-am descoperit că nu-i tocmai ok să lucrezi 12 ore/zi, chiar dacă-È›i place ce faci. Pentru că munca de aproape – în faÈ›a laptopului, croÈ™etând, scriind, desenând etc., lasă niÈ™te traume pe ochi. Mă rog, pe muÈ™chiul ochiului. Care se contractă prea mult È™i prea tare È™i nu se mai relaxează. Și-n cazul meu e cam musai să se relaxeze, că altfel scapă de sub control È™i-n crizele de gelozie, cel drept se uită urât la cel stâng.
După șocul cu prețurile și modelele exagerate de pe piață, am primit mai multe recomandări de optici medicale unde găsesc ochelari buni. Așa am ajuns la Maia Optic (pe Nicolae Jiga, lângă Crișul). Consultația am făcut-o, ca de obicei, la Optica Ovidiu în Centrul Civic unde există un medic oftalmolog (fără trimitere de la medicul de familie), iar la Maia Optic mi-am comandat ochelarii și am aflat o căruță de informații despre lentile. Cum sunt filtrele, de ce au anumite culori, grosime, cilindru, dioptrii etc. Dacă m-ar pasiona domeniul, aș fi înțeles mult mai multe, dar așa am rămas cu câteva informații de bază.
Am căutat în mod deosebit o ramă ușoară și din metal și așa am rămas la Ballance. Pentru că știu că oricât de grijulie aș fi, o să scap ochelarii la un moment dat. Și zău că m-ar durea sufletul să se rupă rama, cum am și pățit-o în adolescență. Iar cea pe care mi-am ales-o pare rezistentă, e foarte ușoară și nu-mi lasă urme adânci pe nas.
Am găsit o mulțime de modele care mi-ar fi plăcut, în culori diferite și trăznite, la prețuri foarte decente, dar și prețuri de brand. De altfel, colecția Ted Baker mi-a plăcut în mod deosebit (unele modele aduc un pic cu o pereche de ochelari purtați de Eric Clapton), dar vorba aia, după buget, că nu croșetez atât cât să-mi și permit.
Concluzia e că mi-am găsit optometrist în Oradea È™i-l recomand – pe Ovidiu de la Maia Optic. Că tare mult mi-a plăcut cum mi-a explicat totul, ca să înÈ›eleg ce aleg È™i de ce.
