Românii și cărțile erotice

Ferească-te sfinții și arhanghelii să ajungi subiect de presă. Că presa îți pune o ștampilă, de fapt nu, presa va avea grijă să fii marcat, precum o vită, cu un fier înroșit pe care va scrie că ai încălcat niște „reguli sacre” ale societății în care trăiești. Chiar dacă rana inflamată se va vindeca, odată cu trecerea timpului, vei rămâne cu o cicatrice care-ți va aminti constant de păcatul pe care l-ai făcut. Drept urmare, toată viața vei purta acel stigmat și vei fi pus la zid de fiecare dată când vei îndrăzni să-ți exprimi o opinie ori să-ți exerciți un drept. Nu vorbesc doar de societatea noastră.

Desigur că exagerez. Dar exagerez pentru că mă dezgustă societatea asta ipocrită. Nu știu câți ați auzit de profesorul de istorie de la Colegiul Național „Iulia Hasdeu” din Lugoj care a scris o carte cu diverse povești erotice. Porno. Sau pornografice. Numește-le cum vrei. Să vă amintesc de 50 Shades of Crap Grey, o trilogie care-i la modă printre tinerii de azi dar pe care, culmea, n-o interzicem adolescenților pentru că e „New York Times Best Seller List”?!  Sau Tropicul Cancerului de Henry Miller? Ori  de Cărtărescu și ale sale descrieri fascinante ale nopților de amor?

Sau de vechea și controversata Povestea Pulii? Dar de Sandra Brown ale cărei cărți sunt mai citite decât toate ziarele românești la un loc?! Desigur, sunt cărți scrise de autori consacrați, ați spune. Dar dacă un profesor îndrăznește să scrie, chit că-i ficțiune sau ba, despre experiențe sexuale, e automat catalogat un pervers sexual. Un depravat. Pentru că atât știe presa și o bună parte din popor.

Nu-l cunosc pe profesorul Horațiu Suciu (după sprâncene, pare a fi fiul profesorului cu care am studiat istoria în clasele 5-8 tot la Hasdeu, unul dintre profesorii mei preferați, un om spontan, deschis și care punea accent pe interactivitate la ore, mai puțin pe monologuri), însă ce-am citit în presa online mi se pare o vânătoare de vrăjitoare.

Dacă nu există plângeri cum că omul s-ar comporta precum un depravat, dacă nu s-au încălcat regulile morale și etice atât ale profesiei, cât și ale societății, de ce-l transformăm în ceva ce nu e?

Voi, cei care comentați sub anonimat pe forumuri, dacă nu-l cunoașteți, de ce-i puneți ștampila „Pervers”? Doar pentru că a scris o carte? Doar pentru că are o imaginație bogată? Păi, hai să-i punem la zid și pe toți profesorii care au scris ode partidului comunist. Ori pe acei profesori care văd viața prin ochelari de cal, acei profesori care distrug imaginația și viitorul copiilor voștri dacă nu redau lecția cuvânt cu cuvânt din textul dictat în clasă.

Sau, mai bine, renunțați să mai citiți presa. Că în afară de exagerări ieșite din comun și răfuieli personale, nu veți găsi texte de calitate. Ancheta, relatarea, portretul, toate aceste stiluri jurnalistice au dispărut din mass media. În schimb avem can-can, monden și gossip. Desigur că și acum exagerez, dar ideea rămâne: articolele despre cartea erotică a profesorului sunt malițioase și sunt exagerări jurnalistice.

Sunt zeci, poate sute de alți profesori de liceu sau profesori universitari care au scris astfel de cărți și care sunt oameni decenți, persoane care impresionează prin cultura generală bogată. Da, există și perverși în societatea asta, dar hai să nu tragem concluzii pripite înainte de a verifica faptele.

4 thoughts on “Românii și cărțile erotice

  1. Laurentiu

    Sincer, nici eu nu citesc carti erotice..nu ca sunt importriva lor, din contra, sunt educative, insa reusesc sa ma regasesc si fara a citii astfel de lucruri. Nu refuz insa diverse articole care mi se par interesante pe aceasta nisa.

    Reply
  2. lore

    Experienta mea cu lecturi porno tinde spre zero. Luand din raftul mamei colectia Sandrei Brown,am ales “flori de cires si coca cola”- povestea unuia plimbat de colo- colo intr-un tir demarfa. Nu-i nimic porno! A doua carte era “tess”- iarasi fara pornaciuni! M-am lasat pagubasa,am trecut la”Decameronul”. Acolo porno,nene! Si marchizu’ ala de Sade! Si Marguerite Duras, si Veronica lu’ Coelho… “luni de fiere” ale lui pascal bruckner, colectia de nuvelefranceze ale secolelor XVI- XVII…
    Am citit vara asta Adrian Schiopu “Pe bune/ pe invers”- o incercare timida si cam elucubrant scrisa.
    Inca suntem pudibonzi si parca prea avem pretentii ca intr-o carte sa ruleze un film porno, ca in imaginile ziarelor.
    Eu vreau sentimente,vreau emotie descrisa in carti, vreau sa plang ca la finalul “Mizerabililor”, ca lacartile lui d.h. lawrence, sa traiesc cuceririle lui zevaco (tac-su sau fi-su, mi-e indiferent).
    Cert e ca nu suntem pregatiti sa primim scriitori atat de libertini. Eu m-as timora citind. INca pun etichete pentru ca in tot ce-am citit pana acum, sexul a fost subtil descris si lasa loc de imaginatie… Daca nenea e prea explicit, nu-i cumpar cartea.Daca maintereseaza, o citesc ca pe”libertatea” in metrou: cu un ochi in ziarul vecinului, parand neinteresata, totusi 😀

    Reply
    1. lilisor Post author

      Hehe, dar Varstele lui Lulu de Grandes Almudena?! Au fost câteva pasaje pe care pudica din mine n-a reușit să le citească…Sex cu homosexuali, blind sex etc. Și cartea asta se găsește la biblioteca județeană :)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.