Ne plângem că rețelele de socializare ne iau mințile și cuvintele atunci când afirmăm că am vrea să comunicăm mai mult cu oamenii care contează.
Generalizăm că vremurile astea sunt de rahat, că generaÈ›iile noi sunt vai de steaua lor pentru că se joacă mai mult decât ne-a fost nouă permis. Ridicăm “misepare-ul” la rang de înÈ›elepciune urbană pentru că noi am crescut fără tehnologie ori acces la internet.
Oftăm din greu aducând în față “alte vremuri”, mai bune desigur, nostalgice È™i cu iz de fericire organică, nu artificială ca cea de azi. Asta în timp ce, pe aceleaÈ™i reÈ›ele de socializare, distribuim toate tâmpeniile de care ne plângem. Și dăm lecÈ›ii, pentru că ne pricepem la a le impune altora cum ar trebui să-È™i conducă afacerile ori vieÈ›ile.
FascinanÈ›i sunt aceia care distribuie articole despre viaÈ›a sănătoasă, sport È™i meditaÈ›ie, având grijă să-È›i arate È™i detaliile picante din ultimul scandal al “vedetelor” locale. E ca È™i cum ar mânca o savarină bună, gătită cu ingrediente proaspete, peste care ar adăuga È™i o lingură de rahat moale de mâță, pentru un adaos de aromă.
Uneori îmi displace internetul pentru că nu aduce bun simÈ› la pachet cu oferta de internet. Ori un pic, doar un pic de simÈ› al ridicolului.  Parcă trăim doar în era È™ocantului È™i senzaÈ›ionalului, unde simplitatea È™i plictiseala nu au ce căuta…
/Rant over, mă întorc la andrelele mele.
